Frederic Petit. O alta Luna. Conform astronomului Frederic Petit, Pamantul are o a doua Luna. Lucrand in 1846 in cadrul observatorului din Toulouse, Franta, Petit a remarct prezenta celei de-a doua Luni, aceasta fiind si explicatia pentru care foarte multi oameni de stiinta din campul astronomiei nu puteau accepta anumite teorii care pareau defazate. El pretindea ca a doua Luna avea un timp de orbitare de doar doua ore, 44 minute, 59 secunde. Fata de Pamant, a doua Luna se afla la 3.570 de kilometri. Vreme de mai bine de 15 ani, nimeni nu l-a luat in seama, desi el tot a adus dovezi ale influentei celei de-a doua Luni asupra Pamantului si Lunii pe care o stim cu totii.
Teoria sa ar fi trecut neoservata daca Jules Verne n-ar fi scris „De la Pamant la Luna”. Prin 1989, un alt om de stiinta a descoperit nu numai a doua Luna, ci o adevarata constelatie de mini-Luni. Aceste mini-Luni treceau periodic prin fata Soarelui, asta desi nimeni nu a putut testa aceasta teorie.
Marcel Vogel. Plante cu sentimente si depozite de Quartz. Marcel Vogel a inceput sa isi dezvolte cercetarile dupa ce a descoperit ca plantele au sentimente. Tehnician care lucra la IBM, Vogel a studiat raspunsul plantelor la stimuli, atunci cand alte plante erau taiate sau li se facea rau, urmarindu-se raspunsuri care se puteau transforma in schimbari de energie eliberata. Plantele reactionau, insa nu la celelalte plante, ci la energia si emotiile sale. Stocarea energiei mentale si eliminarea ei la un moment dat interactiona cu plantele si energia lor.
Din 1974, Vogel si-a canalizat cercetarea asupra cristalelor de quartz, care puteau sa inmagazineze, sa augmenteze si sa converteasca energiile mentale. Prin metoda sa inedita, el incerca sa grabeasca invechirea vinului si sa purifice apa prin rearanjarea energiei. Ba mai mult, in urma unor meditatii profunde, cristalele de quartz puteau lua forma imaginii mentale din acel moment. De fapt, cristalele de quartz nu faceau decat sa amplifice energiile eliberate de corpul uman.