Foarte frumos, Vasâle..foarte frumos!

În loc de Gheorghe, pentru ca a ieșit din uzul comedienilor.

Întâmplarea face că azi, spre uimirea mea, am văzut cum se poate distruge o persoană.Deci, prostia omenească...

Eu credeam că sunt alte mijloace de a trece printr-o decepție…e vorba de o prietenă care și-a prins prietenul înșelând-o, iar acum bea. Chiar la momentul în care vorbim, e turmentată.

De ce ne refugiem în alcool/țigări/prostii când suntem prea slabi de psihic să trecem singuri peste un moment nasol? Ne ajută la ceva? Nu. Dar fază mai tare: de ce atunci, când cei mai buni prieteni ai tăi, pe care i-ai chemat să te ajute să treci peste, încearcă să te ajute + să te oprească, tu continui să faci o tâmpenie, chit că știi că nu e bine deloc? Oare așa de egoiști am ajuns, încât dorim să ne facem rău cu orice preț?

Deci, sexul ucide. E greu să nu faci sex, dar atunci de ce e greu să trecem peste? Are cineva impresia că dacă faci o prostie, se mai poate întoarce timpul? E exact ceea ce zicea ea,este o greșeală, dar nu o tâmpenie faptul că existăm să ne plătim greșelile, fiecare cum poate.

Deci, premiile pentru categoria Foarte frumos, Vasâle(sau nu), revin următoarelor fapte:

1.Nu bea, că prostia e deja făcută (și nu căuta niciun alt motiv să o faci);

2. Ce-i în minus, înseamnă că nu-i în plus (tsapă…fraiere);

3. Don’t fuck and you won’t be fucked (be fair, for cryin’ out loud!!!)

iluzie sau adevăr?

Nu ştim. Nimeni nu ştie. Nu putem da pronosticuri. Uneori, ceea ce e nou ne sperie. Într-o lume în care toată lumea creează nesiguranţă, minciună şi egoism, încercăm să depăşim sentimentele de frică. Uneori însă, suntem copleşiţi. Şi reacţionăm în consecinţă. Nu contează însă faptele trecute. Deşi, e adevărat că îţi pune amprenta pe caracter şi personalitate. Doar că nimeni nu posedă o maşină a timpului, cu care să se întoarcă la un anumit moment pentru a schimba faptele proprii. Nu, nu posedăm aşa ceva, oricât ne-am dori. Posedăm doar prezentul. Avem putere asupra lui. Ne putem controla în fiecare secundă, deşi pare imposibil, iar scuza preponderentă e “natura umană”. Nu spun că nu este adevărată, sunt deacord cu principiul conform căruia “toţi suntem oameni şi greşim”. Perfect adevărat. Totuşi, nu e cazul să ne culcăm pe o ureche, ci să ne asumăm faptele şi să încercăm să ne controlă, pe cât posibil. Ştiu, vor spune unii, că sunt bună în teorie. Aşa e. Nu pot să fiu ipocrită şi să spun că mă controlez. Dar îmi permit să spun că încerc. Vorba aia, nu fă ce face popa, ci ce zice popa. Cam aşa şi cu asta. Uneori rănim oameni. Neintenţionat. Doar pentru că suntem oameni. Iar omul presupune şi stări. Proaste, bune. Fac parte din noi. Şi-atunci, zic, dacă nu avem o putere deplină asupra comportamentului nostru în fiecare secundă, ar trebui să ne cerem scuze că suntem oameni, deci supuşi erorilor?

Andrei Branisteanu si pastelul

Andrei Branisteanu, este un pictor roman ce abordeaza ca si gen, pastelul. Picturile sale sunt lucrate in ulei, pe panza si reprezinta diverse zone din lume sau din tara.
Denumira de pastel provine din  italiana « pastello »  unde inseamna pasta/ creion colorat.
Pastelul reprezinta o tehnica artistica in pictura ce se foloseste de un fel de creioane moi ce contin pigment si liant. Liantul care este un ulei ce tine legata pudra, din care este facut pigmentul si impreuna alcatuiesc creionul respectiv.
 Cel mai cunoscut  si preferat totodata tip de pastel este cel uleios. Acesta contine foarte putin liant, fapt ce da o mai mare putere pigmentului si confera  un aspect tot timpul proaspat picturilor. Tablourile raman tot timpul vii folosind pastelul uleios astfel ele au puterea, sa ne transporte in vremurile  pictate, sa ne dea senzatia ca in timp ce le privim suntem si noi acolo.
Genul ales de pictorul Andrei Branisteanu este folosit la pictarea portretelor sau a peisajelor de natura vie (in cazul sau) tocmai din cazuza faptului ca puterea pigmentului da viata tabloului si chiar dupa trecerea timpului nu se ingalbeneste iar culorile nu se estompeaza.
La pictarea peisajelor nici o alta tehnica nu poate reda mai bine  efectele trecatoare ale naturii precum miscarea norilor, lumina, vantul, etc. Desi culorile nu se pot amesteca foarte bine in crearea unui tablou, ele se pot intercala sau suprapune cu succes dand un rafinament cromatic, creand  un efect inconfundabil.
Desi pastelul si acuarela au fost excluse din domeniul picturii si incadrate la grafica, dupa cum puteti observa pastelul are puterea de a crea tablouri cu totul speciale.
Exista  multe dintre lucrarile pictorului Andrei Branisteanu la expozitiile virtuale dar la cerere il puteti contacta pentru a organiza o expozitie intr o anume locatia dorita.
De obicei lucrari ale sale gasiti la expozitia din parcul Herastrau daca doriti sa le vedeti si altfel decat online.

Ucraina și efectele ei.

Deci da, Ucraina. Ce reprezintă această minunată țară? Am să vă spun mai întâi ce reprezintă pentru voi și mai apoi pentru mine.
Ucraina este țara care ne scoate pe noi din sărăcie, este locul de unde aducem chestii. Aducem mâncare de la ruși, aducem beutura tot de la ei. Unii și fumează țigări de la ei, înainte- pentru că erau mai ieftine, acuma- pentru că nu înțeleg mesajul de pe pachet. Cine mai știe să citească Куріння викликає імпотенцію? Nu se știe că înseamnă fumatul provoacă impotență, deci dacă nu știm ce înseamnă, poate or fi mai bune. Beutura cel puțin, e fenomenală…chit că nu e mare reducerea de preț, sigur e mai bună. E de la ruși, garantat te face matol!
Dar Ucraina reprezintă și altceva. Pentru mine a reprezentat prima țară vizitată, prima apropiere de spațiul (ex?)sovietic, și tărâmul pe care am călcat, fostele pământuri ale Bucovinei, mi-au încărcat sufletul cu o emoție de nedescris. Câte comori există acolo, și aici zic strict de Bucovina de Nord… Aici vorbesc despre Hotin, Vinitsa, și neuitatul Cernăuți…cred, uneori, că trebuia să mă nasc acolo.
Nemaizicând altceva, sunt total aprofundamente îndrăgostit de limba ucraineană. Și aici vorbesc- cu scuzele de rigoare pentru Dna Reguș, care mi-a fost profesoară de limbă ucraineană- de limba ucraineană vorbită…atâta profunzime în limba lor, atât miracol…cum rar mai întâlnești (poate doar la polonă).
Sfat pentru cei care merg la Cernăuți. Vizitați împrejurimile…sunt un militrilihexabilion de lucruri de văzut…până și dacă vizitezi Podul Turcesc ai ce vedea, măcar să vezi cetatea Hotinului, Nistrul cel liniștit…încercați o promenadă pe Ulița Olga Kobyleanska. Se merită!